Beneficiile mentei si utilizarile in medicina naturista si gastronomie

beneficiile mentei

Când ne gândim la mentă …  majoritatea dintre noi ne imaginăm gustul plăcut şi efectul său răcoritor, menta sau izma bună, este singura plantă care ne revigorează vara. În zilele caniculare, ceaiul sau limonada de mentă cu lămâie, ne răcoreşte şi ne hidratează, oferind organismului energia necesară atunci când canicula ne moleșește.

Menta – Mentha x piperata, este o plantă erbacee perenă, cu tulpina de până la 100 cm înălțime, ramificată și tetramuchiată, cu frunze ovate până la lanceolate, verzi-cenușii şi flori roz-violacee grupate, care cresc la partea terminală a tulpinilor. Menta se recoltează din iunie până în septembrie.

Speciile de mentă care se utilizează cresc doar în cultură, acestea sunt menta de apă –Mentha aquatica, menta dulce – Mentha viridis sau Mentha spicata și hibridul primelor două: menta sau izma – Mentha x piperita, care este cea mai folosită specie în prezent. Mai amintim menta creață – Mentha crispa și menta franțuzească – Mentha pulegium. Toate speciile de mentă sunt foarte aromate. În general, Mentha piperita poate substitui orice tip de mentă, dar nu și invers. Ea are un gust puternic și mentolat, mai puternic la planta proaspătă decât la cea uscată.

Menta este una dintre cele mai vechi plante medicinale cunoscute. În „Papyrus Ebers” se menţionează faptul că menta a fost folosită cu 1550 ani îHr. în Egipt, dovadă fiind pereţii templului Edfu, dedicat lui Horus, acoperiţi de hieroglife care expun tehnicile de preparare a parfumurilor liturgice, în care menta era un ingredient de bază.

În Europa, primele culturi de mentă au fost realizate în Anglia, iar de aici, cultura mentei s-a răspândit în special în regiunea Mitcham şi apoi în toată lumea, fiind cunoscută și sub denumirea de menta Mitcham. Primele ţări în care se cultivă în a doua jumătate a secolului trecut menta sunt Olanda şi Germania, extinzându-se apoi în Franţa, Italia, SUA, India, China şi Japonia.

În România, prima cultură experimentală a fost înfiinţată de Pater în 1908 la Cluj, pe o suprafaţă de 88 m2, cu stoloni obţinuţi de la preotul Iosef Agnelli din Csari (Ungaria), fapt pentru care această formă de mentă a figurat mulţi ani în lucrările de specialitate sub denumirea de M. piperita var. agnelliana.

La noi, ţăranii români îşi puneau mentă şi în opinci, pentru ca pasul să le fie uşor şi calea mai scurtă. Până nu demult, nu era gospodărie în care să nu crească măcar un soi de „mentă bună” ori „izmă bună”, cum se mai numea această iarbă de leac folosită pentru toate bolile stomacului, febră, bolile de plămâni şi pentru feluritele suferinţe femeieşti. Cu mentă erau oblojite şi rănile, înţepăturile de insecte ori mâncărimile de piele. Menta era pusă la căpătâiul bolnavilor „ca să le ia din durerea trupească şi sufletească”, în sânul fetelor de măritat, „ca să fie cuminţi şi să nu le ia patimile înaintea judecăţii”, ori la icoane, „ca să apere grădina şi ogoarele de secetă şi vijelie”.

Primii colonişti englezi, „părinţii pelerini”, cum li se spunea celor ce au descins de pe faimosul „Mayflower” în Noua Anglie, în urmă cu peste 350 de ani, nu au uitat să ia cu ei şi să încetăţenească în America –  noua lor patrie – „iarba preţioasă”, atât ca aromă pentru mâncăruri, cât şi ca plantă de leac. Guvernatorul britanic al Virginiei din secolul al XVII- lea, Thomas Culpeper, citează aproximativ 40 de afecţiuni pentru care se prescrie ca leac menta: „mirosul ei avea darul să limpezească mintea; preparată sub formă de ceai era un calmant pentru stomac şi întărea memoria; adăugată la apa de baie liniştea nervii şi întărea muşchii”.  Este în acest sens relevantă vechea tradiţie care se mai păstrează şi astăzi în Noua Anglie, de a dărui musafirilor câte o rădăcină de mentă, ca semn de sinceră şi caldă ospitalitate.

De la Mentha x piperita se folosesc frunzele (Folium Menthae), sau partea aeriană (Herbe Menthae) atunci când se utilizează la extragerea de ulei volatil.

Macro – şi microelementele prezente în proporție de 10-12% sunt reprezentate de: P, Ca, Na, K, Mg, Fe, Bi, Mn, Mo, Cu, Zn, etc.

Uleiul volatil este principalul principiu activ al mentei, care din punct de vedere al conținutului variază în funcţie de o serie de factori ca: soi, varietate, provenienţă, momentul recoltării și condiţiile pedoclimatice.

Acţiune farmaceutică: analgezic slab (calmează durerile), antiseptic, bacteriostatic, astringent, sedativ, antiemetic puternic (împiedecă senzaţia de vomă producând o uşoară anestezie a mucoasei gastrice), combaterea transpiraţiei, antidiareic, normalizează tranzitul intestinal, reglează digestia, calmează nevrozele, carminativ, sudorific, antispasmodic, calmează indigestiile şi durerile de cap, calmează colicile hepatobiliare, combate balonarea, crampele şi stările de greaţă. Febrifug, stimulent şi excitant pentru aparatul digestiv, tonic nervos puternic, vasodilatator de intensitate medie, stimulent respirator foarte puternic, antifermentativ, deodorant şi cicatrizant  extern, de asemenea ajută la înlăturarea mâncărimilor pielii. Inhibă dezvoltarea ciupercilor patogene, antiinflamator al sinusurilor, antiviral în doze mari (în special faţă de herpes).

Atenţie! Folosirea îndelungată a ceaiului de mentă duce la incontinenţă urinară şi diaree. De asemenea nu trebuie consumat de hipotensivi și de persoanele care au aciditate scăzută sau hernie.

Menta se poate folosi în următoarele afecțiuni: acnee, accident vascular, adjuvant în cancerul de pancreas, mamar şi hepatic, adjuvant în TBC, aerofagie, afecţiuni cronice ale pancreasului, afecţiuni renale, ameţeli, angoasă, aritmie cardiacă, arsuri uşoare, atonie stomacală, astm bronşic, balonări, boli de ficat, bronşită, calculi biliari, cancer de colon, cancer pulmonar, cancerul pielii, cardiopatie ischemică, cefalee, cistită, colecistite, colecistopatii, colici abdominale, colici gastrice, colici intestinale, colon iritabil, colon spastic, congestii nazale, contuzii, crampe, diaree, digestie lentă, dischinezie biliară, dismenoree, dispepsie, dureri abdominale, dureri de stomac pe fond nervos, dureri musculare, dureri reumatice, edeme de gambă, enterocolite, epuizare, febră, flatulenţă, gastrită, greaţă, gripă, guturai, hepatită, herpes, indigestie, infecţie cu Helicobacter pylori, infecţii gastro-intestinale, infecţiile urinare, insomnie, intoxicaţii, înţepături de albine, iritare cutanată, mâncărimi ale pielii, micoze, migrenă, nefrită, nervozitate, oboseală cronică, oboseală mentală, păduchi, paralizie, pielonefrită, pilozitate excesivă, psoriazis, răceală, răguşeală, rău de călătorie, respiraţie urât mirositoare, reumatism, rinită infecţioasă şi alergică, sâni dureroşi, scabie, senzaţie de vomă de diferite etiologii, sinuzită, şoc, spasme abdominale, spasme gastro-intestinale, stări de greaţă, sughiţ, ten gras cu pori dilataţi, toxiinfecţii alimentare, tremurături, tuse convulsivă, ulcer gastric, urticarie, vărsături, viermi intestinali.

Modul de folosire a mentei după afecţiuni:

Acnee – se pun pe zonele afectate comprese cu infuzie combinată de mentă. Are efecte antiinflamatoare şi antiiritative, elimină anumite bacterii de la nivelul pielii.

Accident vascular – se administrează o combinaţie în proporţii egale de uleiuri volatile de mentă, de lavandă (Lavandulla officinalis) şi rozmarin (Rozmarinus officinalis). Din acest amestec se iau câte 3-4 picături, de 3 ori pe zi, în cure de 2 luni.

Adjuvant în cancerul de pancreas, mamar şi hepatic – administrarea de mentă induce celulelor canceroase dezvoltarea unui aşa numit program de autodistrugere (apoptoză). Administrarea de infuzie combinată de mentă, câte un litru pe zi, în care se pun şi 3-5 picături de ulei volatil, este de natură să ajute în lupta cu boala canceroasă. În afară de efectul antitumoral direct, menta mai are darul de a elimina, în bună măsură, inapetenţa şi accesele de vomă, de a proteja organismul de efectele secundare ale chimioterapiei.

Adjuvant în TBC- inhalaţiile şi aromatizările cu ulei volatil de mentă vindecă mai repede şi fără sechele această afecţiune.

Aerofagie – se consumă 250 ml infuzie combinată de mentă după fiecare masă. Aceasta contribuie la stimularea activităţii stomacului şi intestinelor. Este indicat ca după folosirea timp de 2 luni să faceţi o pauză de 10 zile, apoi se poate relua.

Afecţiuni cronice ale pancreasului – se va consuma zilnic timp de 2 luni câte un litru de infuzie de mentă care va ajuta la o mai bună funcţionare a pancreasului şi la eliminarea insulinei, contribuind la diminuarea cantităţii de zahăr din sânge.

Afecţiuni renale – tinctura de mentă se pune într-un ceai de coada-calului (Equisetum arvense). Se poate face acest tratament timp de 2 luni ajutând la eliminarea calculilor renali şi la stimularea activităţii renale.

Albirea dinţilor – se freacă dinţii şi gingiile cu frunze proaspete de mentă. Este un tratament străvechi, cu care se obţin rezultate notabile şi care a dat ideea folosirii mentolului, în pastele de dinţi.

Angoasă, astenie fizică și nervoasă – inhalarea uleiului esenţial de mentă, infuzie combinată de mentă şi băi cu această plantă, sunt un excelent mijloc de relaxare şi regenerare, în special psihică şi mentală. Marele avantaj al mentei este că nu induce o stare de somnolenţă, ci din contră, păstrează mintea lucidă şi capacităţile intelectuale nealterate. Ca atare folosirea ei internă şi externă este un bun mijloc de regenerare după eforturi fizice şi psihice, precum şi după efortul fizic făcut în soare sau la temperaturi ridicate.

Aritmie cardiacă se face un ceai din păducel (Crataegus monogyna) frunze şi flori, în care se pune câte 1 picătură de ulei esenţial de mentă. Se consumă 3 asemenea ceaiuri pe zi, perioade de minimum 2 luni, ajutând la o echilibrare mai rapidă.

Arsuri uşoare – se pun comprese reci cu infuzie combinată de mentă, în care se adaugă şi o picătură de ulei volatil din această plantă. Menta are efect calmant local asupra mâncărimilor, având şi o acţiune antiinflamatorie, utilă în eczemele alergice, urticarie.

Astm bronşic, congestii nazale – se inhalează ulei de mentă, pus pe o batistă, atunci când simţim că este iminent un atac de astm. Se face şi un tratament intern, în care se iau, de 3 ori pe zi, câte 2 picături de ulei esenţial de mentă, împreună cu jumătate de cană din infuzia combinată, obţinută din această plantă. Acelaşi tratament este recomandat şi în rinita infecţioasă şi alergică.

Atonie stomacală – se consumă 250 ml infuzie combinată de mentă după fiecare masă. Aceasta contribuie la stimularea activităţii stomacului şi intestinelor. Este indicat ca după folosirea timp de 2 luni să faceţi o pauză de 10 zile, apoi se poate relua.

Viermi intestinali – se consumă infuzie combinată cu câte o picătură de esenţă de mentă la fiecare cană. Se pot consuma 3-4 căni pe zi. Tratamentul este bine să fie făcut o perioadă de 14 zile, apoi se face o pauză de 7 zile şi se mai repetă o dată.

Balonări – se consumă 250 ml infuzie combinată de mentă după fiecare masă. Aceasta contribuie la stimularea activităţii stomacului şi intestinelor. Este indicat ca după folosirea timp de 2 luni să se facă o pauză de 10 zile, apoi se poate relua.

Boli de ficat, colecistite şi colecistopatii – se poate consuma câte un vârf de cuţit de pulbere de mentă de 3 ori pe zi, cu 15 minute înaintea meselor principale. Se face un tratament de 14 zile. Se poate asocia şi cu ceai de anghinare contribuind la regenerarea ficatului.

Bronşită – se pune în camera bolnavului o lampă în care se arde esenţă de mentă pentru a aromatiza încăperea pe timpul nopţii. În cursul zilei se poate consuma câte un litru de infuzie combinată de mentă. Acestea ajută la o vindecare mai rapidă şi eventual la distrugerea germenilor patogeni.

Cancer de colon, cancer pulmonar, cancerul pielii – studii recente de medicină experimentală arată că animalele cărora le-a fost administrat sistematic mentă, în cure de 3 luni, dezvoltă mult mai rar tumori cu localizările  anterior menţionate. Aşa-numitulperilil alcool, conţinut în frunzele de mentă, este o substanţă cu efecte antioxidante şi antitumorale. Aşadar, se recomandă consumul regulat de mentă, sub formă de ceai ori chiar ca aliment, pentru prevenirea acestor forme de cancer. Cel mai bun moment pentru cura cu mentă este vara, când planta este proaspătă şi conţine maximum de principii active.

Cardiopatie ischemică – se face un ceai din păducel (Crataegus monogyna) frunze şi flori în care se pune câte 1 picătură de ulei esenţial de mentă. Se consumă 3 asemenea ceaiuri pe zi, perioade de minimum 2 luni, ajutând la o vindecare mai rapidă.

Cefalee – se administrează 1-1,5 litri de infuzie de mentă pe zi. Calmează durerile, reduce intensitatea stărilor de greaţă care însoţesc migrena.

Colici abdominale, colici gastrice şi colici intestinale – se diluează 3 picături de ulei eteric de mentă într-un litru de infuzie combinată de mentă şi se consumă în cursul unei zile. De asemenea, se poate consuma câte 1 linguriţă de praf de mentă de 2-3 ori pe zi în cazurile în care preferaţi să nu consumaţi ceaiul acesta. Se pot aplica extern comprese calde cu ceai de mentă.

Crampe – se diluează 3 picături de ulei eteric de mentă într-un litru de infuzie combinată de mentă şi se consumă în cursul unei zile. De asemenea, se poate consuma câte 1 linguriţă de praf de mentă de 2-3 ori pe zi în cazurile în care preferaţi să nu consumaţi ceaiul. Se pot pune extern şi comprese calde cu ceai de mentă.

Diaree – se consumă infuzie combinată câte un litru pe zi sau se ia câte un vârf de cuţit de pulbere de 3 ori pe zi. Acesta ajută la distrugerea germenilor patogeni care provoacă diareea.

Digestie lentă, Flatulenţă – se consumă 250 ml infuzie combinată de mentă după fiecare masă. Aceasta contribuie la stimularea activităţii stomacului şi intestinelor. Este indicat ca după folosirea timp de 2 luni să faceţi o pauză de 10 zile, apoi se poate relua.

Dischinezie biliară – se poate consuma zilnic un litru de infuzie, sau câte un vârf de cuţit de praf de mentă după fiecare masă, contribuind la stimularea activităţii biliare.

Dismenoree, Enterocolite – se diluează 3 picături de ulei eteric de mentă într-un litru de infuzie combinată de mentă şi se consumă în cursul unei zile. De asemenea, se poate consuma câte 1 linguriţă de praf de mentă de 2-3 ori pe zi în cazurile în care preferaţi să nu consumaţi ceaiul acesta.

Dispepsie – se administrează o combinaţie în proporţii egale de tinctură de mentă şi de chimen (Carum carvi), din care se ia câte 1 linguriţă, de 3-6 ori pe zi, înainte şi dacă simţiţi nevoia după masă.

Dureri abdominale – se diluează 3 picături de ulei eteric de mentă într-un litru de infuzie combinată de mentă şi se consumă în cursul unei zile. De asemenea, se poate consuma câte 1 linguriţă de praf de mentă de 2-3 ori pe zi în cazurile în care preferaţi să nu consumaţi ceaiul acesta.

Migrenă, Dureri de cap – se diluează 3 picături de ulei eteric de mentă cu o lingură de alcool, iar cu preparatul rezultat se pun comprese pe tâmple şi frunte.

Febră – 1-2 căni de infuzie combinată de mentă au un uşor efect de scădere al febrei şi cel mai important, face accesele de febră mai suportabile, reducând senzaţia de vertij şi de confuzie mentală. Se foloseşte mai ales în accesele de febră asociată infecţiilor acute.

Gastrită – se bea infuzie combinată de mentă câte un litru pe zi, în cure de 2-3 săptămâni. Are efecte calmante, antiinflamatoare, reduce intensitatea durerilor de tip arsură, dar şi frecvenţa crizelor de gastrită. Pentru efecte mai puternice puteţi adăuga în infuzia combinată de mentă şi flori de tei (Tilia argentea), pentru efectul antistres, ori de muşeţel (Matricaria chamomilla), pentru amplificarea acţiunii antiinflamatoare.

Gripă şi guturai – se administrează combinaţia de ulei volatil de mentă şi busuioc (Ocinum basilicum), în proporţii egale. Se iau câte 3-5 picături, de 4 ori pe zi. Este un tratament simplu, cu o durată de maxim 14 zile, care elimină în mare parte simptomele neplăcute ale virozelor respiratorii, decongestionează sinusurile, previne şi combate foarte eficient infecţiile bacteriene.

Halenă asociată cu dispepsie – se fac de 5-6 ori pe zi clătiri ale gurii cu câte o jumătate de pahar de infuzie combinată de mentă şi ceai verde, în care s-au adăugat câte două picături de ulei volatil de mentă şi lămâie.

Hepatită şi herpes – se va lua intern 1 litru de infuzie combinată pe zi, în care se pune  3-4 picături de ulei esenţial de mentă. Se poate face un tratament de 2 luni zilnic.

Infecţie cu Helicobacter pylori se face o cură de 3 săptămâni, timp în care se administrează zilnic o combinaţie de uleiuri volatile de mentă şi cimbru (Thymus vulgaris) în proporţie de 2:1. Pe timpul tratamentului, se iau câte 4 picături din această combinaţie, de 3 ori pe zi, cu puţină apă. Uleiul esenţial de mentă stopează diviziunea bacteriei Helicobacter pylori şi ameliorează simptomele infecţiei (arsuri la stomac, reflux gastric, senzaţie de jenă gastrică înainte sau după masă, etc).

Insomnie – se consumă infuzie combinată cu câte o picătură de esenţă de mentă la fiecare cană. Se pot consuma 3-4 căni pe zi. Tratamentul este bine să fie făcut o perioadă de 14 zile, apoi se face o pauză de 7 zile şi se mai repetă o dată. Acest tratament se poate combina şi cu 10 picături de tinctură de sunătoare (Hypericum perforatum) puse în fiecare cană. Sau în cazurile mai grave chiar cu valeriană (Valeriană officinalis), tot în aceiaşi cantitate pusă în infuzia de mentă.

Înţepături de albine – după ce se scoate acul se freacă local cu frunze proaspete de mentă până la dispariţia senzaţiilor neplăcute.

Iritare cutanată, mâncărimi ale pielii – se pun comprese reci cu infuzie combinată de mentă, în care se adaugă şi o picătură de ulei volatil din această plantă. Menta are efecte calmante locale asupra mâncărimilor, având şi o acţiune antiinflamatorie.

Micoze – se face un tratament cu o durată de 2-4 săptămâni cu combinaţia de ulei volatil de mentă şi de busuioc (Ocinum basilicum) în proporţii egale. Se iu câte 3-5 picături de amestec de 4 ori pe zi. Este un tratament cu puternice efecte antifungice.

Stări de greaţă şi sughiţ – pentru a opri accesele de sughiţ se bea repede, dar cu înghiţituri mici, un pahar în care au fost puse 2-3 picături de ulei esenţial de mentă.

Ten gras cu pori dilataţi – se opăresc 2 linguriţe de flori de mentă şi 1 linguriţă de flori de muşeţel, cu un pahar cu lapte fierbinte. Se lasă vreme de 10 minute, apoi se filtrează şi se aplică sub formă de compresă pe locurile afectate.

Toxiinfecţii alimentare – se consumă un litru de infuzie combinată eventual cu 3 picături de ulei esenţial. Se consumă în cursul unei zile.

Modul de preparare şi administrare a produselor obţinute din mentă:

  • Cataplasme reci cu mentă – alină durerile de cap, calmează durerile reumatice şi mâncărimile provocate de urticarie.
  • Pulberea – se obţine prin măcinarea cu râşniţa electrică de cafea a plantei uscate, urmată eventual de o cernere prin sită. O linguriţă rasă de pulbere (aproximativ 1,5 grame) se ţine vreme de câteva minute sub limbă, după care se înghite cu apă. Se administrează pe stomacul gol, de 3-4 ori pe zi.
  • Infuzia fierbinte – se opăresc 2 linguriţe de frunze mărunţite de mentă cu 1 cană de apă clocotită, după care se lasă 15 minute să infuzeze şi se filtrează. Se bea cât mai fierbinte posibil. Se foloseşte pentru deblocarea rapidă a căilor respiratorii, element foarte important în tratarea bronşitelor infecţioase şi a manifestărilor alergice la nivelul căilor respiratorii. Are efect decongestiv, calmant şi antispastic.
  • Infuzia combinată – combină extracţia la rece cu cea la cald, ajutând la conservarea principiilor active. Se prepară astfel: 2-3 linguriţe de mentă mărunţită, se lasă la înmuiat în ½ cană de apă rece, de seara până dimineaţa, când se filtrează. Lichidul se strecoară, iar maceratul rămas se opăreşte cu încă 1/2 cană de apă fierbinte, se lasă 20 minute la infuzat, după care se filtrează. Se combină cele două extracte. Preparatul se bea înainte de masă cu 15 minute. Doza este de 3 căni/zi.
  • Tinctura – se umple pe jumătate un borcan cu pulbere de mentă, completându-se restul cu alcool de 400. Se închide ermetic şi se lasă la macerat vreme de 8 zile. Se filtrează lichidul prin tifon, şi se păstrează în sticluţe mici, închise la culoare.
  • Tonic aperitiv – se umple 1/2 din înălţimea unei sticle cu mentă mărunţită şi restul cu alcool de 400. Se lasă la macerat la temperatură camerei timp de 2-4 zile, agitându-se zilnic de câteva ori. Se strecoară şi se bea zilnic câte 1 păhărel, dimineaţa pe stomacul gol, înainte cu 30 minute de masă. Stimulează peristaltismul intestinal.
  • Clisma – se folosesc 16-20 g frunze uscate de mentă care se fierb în 1 l apă. Se fac clisme călduţe în caz de viermi intestinali.
  • Unguent – se pun 10 g frunze de mentă în 1 l ulei şi se lasă la macerat, la temperatura camerei, 2-4 săptămâni. Se strecoară şi se păstrează în sticle mai mici, închise la culoare şi bine astupate. Se poate folosi ca picături în ureche, tratând inflamaţiile acesteia, sau ca frecţii în dureri reumatice.
  • Alifie cu mentă – se încălzeşte 200 g untură proaspătă de porc şi se pun în ea 3-4 linguri frunze verzi de mentă. Când untura începe să clocotească, se ia vasul de pe foc, se acoperă şi se lasă la răcit o zi. A doua zi se încălzeşte din nou până la topire, se condiţionează în cutii mici de plastic şi se dă la răcit. Alifia astfel are efect antibacterian, dezinfectează rănile, ulceraţiile pielii, ajută la calmarea durerilor reumatismale.
  • Oţet şi ulei de mentă – se pun 3 linguri frunze de mentă sau 3 plante de mentă (tulpină, frunze şi flori), într-o sticlă. Peste acestea se toarnă oţet de mere. Se ţine 10 zile în loc însorit, se strecoară şi se depozitează în sticle de culoare închisă. Se foloseşte ca inhalant în dureri de cap şi guturai. Dacă peste mentă se adaugă ulei de măsline şi se procedează ca mai sus se va obţine uleiul aromat de mentă, ce se folosește la aromarea salatelor şi a deserturilor. Uleiul de mentă calmează înţepăturile de insecte. În concentraţie mare, uleiul de mentă are rol de anestezic, de aceea se foloseşte pentru masarea frunţii, cefei şi tâmplelor în caz de migrene şi ameţeli, sau dureri de dinţi. Câteva picături de ulei sau oţet de mentă, luate pe un cubuleţ de zahăr, alungă starea de indispoziţie şi oboseală. Pentru a împrospăta aerul din încăperi, fie se toarnă câteva picături de ulei de mentă într-un vas cu apă fierbinte, fie se ung cu câteva picături becurile reci. Când le veţi aprinde, aroma de mentă se va răspândi în toată casă.
  • Apă de gură – este răcoritoare, antiseptică şi cu proprietăţi de a corija gustul şi mirosurile neplăcute (halenă). Se obţine din 5 g de ulei de mentă dizolvat în 100 ml de alcool concentrat, la care se presară 1 lingură cu frunze de izmă uscate. Gura se clateşte 1 dată/zi cu aceasta, prevenind astfel abcesele sau gingivita.
  • Băile terapeutice – două mâini de flori de mentă se lasă la înmuiat într-o oală cu 3-5 litri de apă călduţă, vreme de 12 ore (de dimineaţa până seara), după care se filtrează. Lichidul se pune deoparte, iar planta rămasă se mai opăreşte cu 1 l apă, vreme de 10 minute, apoi se filtrează. Se toarnă ambele preparate în cada de baie, peste apa fierbinte. Au efect răcoritor şi relaxant, desfundă căile respiratorii şi favorizează respiraţia.
  • Sirop – se pun la încălzit 570 ml apă şi 90 ml miere (un pahar). Se amestecă până lichidul dă în fiert. Se stinge focul şi se lasă lichidul la răcit. Se adaugă un pumn de frunze proaspete de mentă şi se lasă la macerat zece zile, amestecate cu un litru de alcool de 700. Se filtrează şi se adaugă 500 g sirop de zahăr preparat separat din 300 g zahăr şi 300 g apă fiartă până devine sirop. Se va administra diluat la un pahar de apă de 200 ml – 1 linguriţă.
  • Lichior – se lasă la macerat 30 g frunze de mentă proaspetă în 650 ml alcool de 700, alimentar, timp de 7 zile. Se filtrează şi se adaugă 350 ml sirop simplu de zahăr.
  • Oţet – Frunze mărunţite 20 g se vor pune în 250 ml oţet de mere. Se vor lăsa timp de 8 zile timp în care se vor agita de mai multe ori pe zi. După această perioadă se strecoară. Se va folosi în cazul mâncărimilor de piele, al bătăturilor, etc. La copii nu se exagerează pentru că poate constipa. Sugarilor li se dă câteva picături dintr-o infuzie preparată din o jumătate de linguriţă la 200 ml apă clocotită. Dacă este alăptat, infuzia se consumă de mamă şi principiile active se transmit prin lapte copilului.
  • Băi – în stările de debilitate se recomandă băi cu frunze de mentă. Într-un săculeţ de pânză se pune o jumătate de kg de mentă mărunţită şi se agită în apa din cadă. Acţiunea reconfortantă a mentei este mai puternică dacă i se adaugă roiniţă, cimbrişor şi flori de tei. De regulă, băile cu mentă se fac vara sau atunci când ne confruntăm cu afecţiuni respiratorii, deoarece au efect răcoritor şi relaxant, desfundă căile respiratorii şi favorizează respiraţia.
  • Frecţii – se prepară din 5 g ulei de mentă dizolvat în 95 ml alcool concentrat. Aceast preparat calmează durerile reumatice şi mâncărimile pielii provocate de urticarie. Câteva picături din acest spirt constituie o plăcută apă de gură, răcoritoare, antiseptică, cu proprietăţi de a corija gustul şi mirosul neplăcut. În apa fierbinte, uleiul sau spirtul de mentă dă o inhalaţie bună în stări gripale, manifestate prin laringită, urmată de răguşeală.
  • Tinctura – 50 g plantă frunze mărunţite, preferabil verzi şi 150 ml alcool de 70 0pentru obţinerea a 100 ml tinctură cu efect stomahic, antispastic, aromatizant.

Precauţii: La tratarea persoanelor bolnave de stomac (gastrită, ulcer, etc.) menta obişnuită poate da senzaţia de discomfort gastric şi chiar uşoare dureri. În acest caz se va folosi menta dulce (Mentha viridis). Utilizarea pe termen lung a mentei în doze mari duce la o sensibilizare a tubului digestiv şi poate predispune la nevralgii.

Alte utilizări:

În Anglia, ca şi în restul Europei, menta se foloseşte aproape exclusiv pentru dulciuri şi lichioruri dulci, unde iuţeala ei proaspătă şi proprietăţile răcoritoare contrabalansează dulceaţa zahărului. Pentru toate aceste scopuri, utilizarea uleiului esenţial pur este preferată, pentru a evita notele de la amar la astringent ale frunzelor de mentă. Prospeţimea mentei se potriveşte extrem de bine cu ciocolata.  Îngheţata de mentă este delicioasă într-o zi caldă de vară, pentru că se foloseşte de proprietăţile răcoritoare ale mentolului. Varietăţile englezeşti de mentă verde sunt foarte populare pentru aromatizarea supelor reci, băuturilor şi cărnii – se foloseşte la faimosul (şi deseori detestatul, pentru non-britanici) sos de mentă” servit la mielul fiert.

Menta este de asemenea extrem de populară în Vietnam, unde este aproape mereu consumată proaspătă. Aromatele frunze sunt servite ca și garnitură aproape la fiecare fel vietnamez.

În Austria şi Italia este un ingredient important în prepararea renumitelor paste de tipravioli (din Carinthia, o provincie la graniţă cu Italia), umplute cu brânză, cartofi fierţi şi ierburi aromate, între care se află şi menta.

În Turcia, Liban şi Israel aceaşi mentă se foloseşte la prepararea unui sos cu iaurt, dar şi la prepararea kebabului. În Maroc, berberii folosesc frunzele de mentă proaspătă la friptura din carne de berbec, care se serveşte pe un pat de frunze de mentă.

În Maghreb se condimenteaza în mod obligatoriu supa tradiţională „herira”, făcută din legume fierte şi păsate, împreună cu orz concasat. În Siria, menta face parte din ingredientele pentru „tabulet” („tabbouli”), o salată arăbească aromată, cu legume şi bulgur (grâu fiert, uscat şi sfărâmat) muiat în apă, foarte apreciată de cunoscători.

La noi, regretatul Radu Anton Roman recomandă iaurtul condimentat cu usturoi şi frunze verzi de mentă, cafeaua cu mentă şi vanilie, tradiţionala ciorbă de berbec şi ceaiul clasic, foarte dulce, preparat dintr-un amestec de frunze de ceai verde şi frunze de mentă.

În tot Orientul arab, ceaiul verde tradiţional este de neconceput fără mentă. Acest ceai se bea  în orice sezon  la orice oră  din zi, la cafenea, pe la prieteni, la taraba unui negustor în cursul unei tocmeli mai îndelungate. După obiceiul locului, el se prepară foarte concentrat, încât devine uşor astringent  şi se îndulceşte foarte tare.

Se prepară oţeturi şi uleiuri aromate cu mentă, iar acestea se folosesc la aromarea salatelor, a salatelor de fructe sau a deserturilor cu fructe de vară. Frunzele proaspete de mentă sunt foarte des utilizate la decorarea unor preparate din paste sau legume, a sucurilor, sosurilor şi supelor de roşii. Combinaţia de mentă şi roşii, specifică bucătăriei mediteraneene, este una dintre cele mai răcoritoare şi este recomandată în zilele toride de vară.

În concluzie, putem spune că menta este o plantă care nu trebuie să lipsească din casele noastre, având utilizări atât în gastronomie, cosmetică dar și în tratarea unor afecțiuni.

Violeta Turcus

Violeta Turcuș este Conferențiar Universitar la Facultatea de Medicină din Arad, specialist în botanică și morfologia plantelor, pasionată de utilizarea acestora în industria alimentară, farmaceutică și cosmetică.